Viata mea...pe repede inainte!




Stiti ca intotdeauna mi se pare suspect cand cineva isi descrie viata ca pe un sir nesfarsit de evenimente roz? Atunci cand mai citesc pe diverse bloguri cum personajul principal intinde lenes un picior, are timp sa vada perdeaua falfaiind in adierea diminetii si aburul ridicandu-se din cafea, as putea deveni brusc geloasa daca viata si experienta nu m-ar fi invatat ca sunt putine spre deloc astfel de cazuri, si doar talentul artistic este exersat si pus in valoare...

Sigur, or mai fi si "dive" intretinute de iubiti, soti sau diverse alte categorii dar pe acestea nu le-as putea invidia din simplul motiv ca nu traiesc viata lor, ci ceva impus de altcineva, o colivie de lux este totusi o colivie si nu ar fi pentru mine...

Asa ca eu va spun transant ca imaginile frumoase pe care le vedeti pe blog, sunt doar niste imagini, care ma repezinta, dar nu arata nici 2% din ce inseamna viata mea de zi cu zi. Nuuuuu, nu am timp de leneveala, ma trezesc la 6.30 intr-o mare viteza, trezesc fetita pentru scoala, o spal, o imbrac, ii fac ghiozdanul, pachetelul, ii dau sa manace, o pieptan, mai strig la sotul meu sa se dea jos din pat ca suntem in intarziere, etc, etc, tot ceea ce fac mamele cu copiii lor, stiti voi. La 7.15-7.20 iese din casa cu sotul meu si abia atunci incep sa ma ocup si de mine. Plec la serviciu, dupa mai fac piata, cumparaturi diverse, pentru casa, nu va impacientati, haha!

Poate mai tarziu particip la evenimente medicale sau de beauty. De cele mai multe ori ma grabesc ca nebuna dintr-un colt in altul al orasului, sunt dependenta de masina, nu m-as descurca altfel, este clar...Seara uneori destul de tarziu ajung acasa si ma apuc de facut teme cu Beatrice. Uneori mai ud gradina, alteori mai scriu pe blog, mananc si cad lata...A doua zi o iau de la capat in acelasi ritm nebun.

Imi propun intotdeauna sa dorm in weekend, dar nu este posibil prea mult. Cam pe la 8 sunt in picioare, pentru ca sambata Beatrice mai face niste cursuri. In general weekendul este dedicat activitatilor casnice, gatit, curatenie, cumparaturi, poate si o iesire in parc daca mai apucam...Ma ocup si de blog, de poze, lucrurile care ma bucura si pe mine, cu toate ca nu am timp prea mult sa le aloc...

Nu sunt super woman si nu m-as descurca fara mama mea care sta in timpul saptamanii cu Beatrice, ii da sa manace si ei si noua, si ne ajuta cu casa asa incat eu pot sa imi vad linistita de activitati. Dar la finalul zilei sunt multumita de mine, de faptul ca reusesc sa fac ceea ce imi propun, ca nu sunt o povara pe umerii nimanui. Urasc dependenta financiara de cineva, oricine ar fi acel cineva si va indemn cu toata sinceritatea, pe voi cele mai tinere, care poate nu aveti inca un job sa va cautati unul si sa fiti propriile voastre stapane. Este muuuult mai bine sa stii ca nu datorezi nimanui nimic si ca poti, daca vrei, sa iti iei ce geanta sau ce pereche de sandale doresti fara sa ramai indatorata cuiva.

Sigur ca obosesc si eu, sigur ca astept o vacanta in care sa pot intinde si eu lenes un picior si sa privesc marea de sub umbrela dar pana atunci imi folosesc energia intr-un mod productiv!

Am simtit ca trebuie sa impartasesc cu voi toate astea pentru ca deseori sunt intrebata cum ma descurc, pentru ca multa lume este uimita de faptul ca am o meserie si inca nu una usoara. Faptul ca sunt si blogger nu inseamna ca eu tai frunze la caini in restul timpului si cred cu tarie ca nu poti trai din blogging faca sa ai ceva conex sau pe cineva care sa te sustina. Dar atentie, te sustine, un an, doi, trei, dupa care ar mai vrea sa aduci si tu ceva in casa, nu numai sa investeasca el in tine!

V-am plictisit? Sper ca ati gasit cate ceva util in postarea aceasta si nu a parut o predica fara sfarsit!

Tinuta mea este una de serviciu, fusta si sacou, dar asa cum deja ma stiti, colorata pentru ca altfel nu ma simt bine.

























Am purtat:

-sacou: - Zara
-fusta: - Mango
-tricou: - Zara
-pantofi: - Musette

Va astept si pe voi cu pareri, despre tinuta, despre ideile expuse mai sus, sau orice v-ar placea sa impartasiti cu mine.

KISSES!


CONVERSATION

10 comentarii:

  1. Eu pot sa confirm 100% ce spui tu aici. Mi-ar fi greu sa stiu ca ma intretine cineva, desi ma simt atat de obosita incat as accepta o vacanta de o luna in care sa nu fac absolut nimic :)))

    Imi place mult sacoul, at trebui sa imi iau si eu unul asa vesel. Te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alina, multumesc mult pentru confirmare. Eu stiu ca sunt multe fetele in aceeasi situatie cu a mea, care pot spune ca nu se poate trai doar din blogging, ca trebuie sa ai si o meserie, dar vad atat de multe alte fete care aspira sa devina blogger full time si au o imagine idilica despre ce inseamna acest lucru...
      Ma bucur ca iti place sacoul! Te pup, cu drag!

      Ștergere
  2. Ifollowing you, but how about you?
    http://www.katsiaryna.ru/

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate se poate sa traiesti doar din blogging cu multa munca, cunostinte si relatii, investitii, o echipa formata in timp. Nu am energia necesara sa ma indrept intr-acolo.
    E important sa fii asa cum iti doresti si poti, eu nu pot sa fiu asa cum imi doresc dar ma bucur de ceea ce am. :)
    Foarte frumos sacoul, precum gradina in care ai pozat.
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cred ca sunt cateva exemple in acest sens dar sunt extrem de putine, exceptia de la regula!

      Sigur ca cel mai important este cum te simti tu cu tine si doar asteptarile personale sunt de implinit!

      Te pup draga mea Miha!

      Ștergere
  4. Foarte frumoasa postare Camelia, mare dreptate ai, te pup <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Oana, ma bucur ca si tu gandesti asa. De altfel stiu ca si tu esti de aceeasi parte a baricadei ca si mine. Te pup draga mea!

      Ștergere
  5. Camelia, stiu exact ce zici acolo :)

    RăspundețiȘtergere